Ca o floare în miez de noapte,
Pe pleoapa ta m-am așezat.
Poate somnul sau lumina lunii,
A contribuit de mi/ai cedat.

Un zâmbet lin pe geana ta,
Când se prelinge, când îmi scapă.
Săruturi pe sprâncene îți pun,
Tot dorul meu din lume lată…

Trezit din vis mergând în noapte
Privești la mine cum mă las pierzări
Pe buzele tale apar doi stropi târzii,
De lacrima fierbinte a îmbrățișării.

Pierduți printe stânci ca doi copii
Duși de val la marginea mării…
În palma ta, aștern o taină
Scoica dulce glasul dezmierdării.

Obrazul tău este aprins de șoapte
De focul coapselor ce te îmbie...
Tu te frămânți mă atingi în noapte,
Minutul lung eternitate, agonie.

Ghiemuită la piept adânc privește
Sub clar de lună,Luna ne ademenște.
Iar eu te voi înveli cu al meu gând,
Culpă este omenește, să nu te pierd nicând.

O înălțare spre gura ta, pierdută/s iar abandonată.
Piciorul ți-l voi săruta în somn, tremurând
Lăsând îngerii s-adune a mea sobră rugăminte,
Iubeștemă încet tăcut fără promisiuni fără-de cuvinte….