azi scriu fără să șterg nicio literă
pentru că ninge ca-ntr-un film rusesc
și mi-e teamă că n-o să mai știu
unde e nordul.

s-ar putea să ne trezim în curând
îngropați lângă bulbii amintirilor noastre,
dezertori
care-au vrut să pătrundă
prin desișul sârmelor ghimpate.

s-ar putea ca-ntr-o zi să-mi tatuez
pe umăr o singură literă.
când cineva mă va-ntreba ce-nseamnă
îi voi spune că e
D de la dragoste sau
D de la dor sau D de la
dar,
D de la drum fără-ntoarcere,
D, ca jumătatea unui cerc de fier
rupt cu dinții într-o dimineață
sălcie și de neînțeles.