Privesc cu ochii obosiți pe foaia înegrită
De miile cuvinte pe ea întipărite,
Și le grupez încet, ca niște poze de album,
Din clipă-n clipă devin tot mai nebun.

Sunt beat de emoții dulci și amare,
Și sufletul mii otrăvit cu cerneală din zeci de călimare.
Și beau din tristețe, și din fericire;
Căci viața-mi e poezia din privire.