în nemișcare
vag îngîndurată
numai poteca pe care stai
alunecă departe

și te trezești în bătaia de raze
cum te-ai izbi deodată
de marmora afroditei
frumoasa cea fără de brațe

sînt împăcate
subțirimile toate
cuvântul și gândul

oasele tale încap
în două trestii de lac
pe care le scutură vîntul.