- Unde nu este iubire, nu-i nimic, nimic… din toate!
Dar ce lacrimi pot, Iubirea, s-o aducă înapoi?

- Doar acelea ce-n căință varsă grelele păcate,
Lăsând, fiule, ușoară, inima-Mi să cânte-n voi!


-Doamne, sufletul ce cheamă rareori e auzit
De acela ce nu știe că-i chemat, că e iubit!

-Rugătorul află, numai, că, prin Mine, o chemare
Se aude ca un trăznet și aici… și-n depărtare!


-O minune fără seamăn e Iubirea ce pogoară
Peste cel ce, făr-a crede, de Ea, totuși, se-nfioară!

-Ce e, fiule, Iubirea, de nu, inimii, un dar,
Spre-a-și dori, mirată foarte, în adâncu-i, mai mult Har?




http://www.wix.com/eliada/un-nou-zbor