Mă plimb într-un parc, prin timpuri pierdute de vremuri,
Pălării și umbrele,
Rochii lungi și jobene,
Se ascund și apar, năluci, ieșite din basme uitate,
Trăind în visele dulci, printre cărți răsfirate,
Tremurătoarele umbre se aștern pe alei seculare
Lângă arbori ce râd lacrimi de ramuri, în floare,
Murmură vântul, adie cu dor,
Șoptește prin frunze, jucăuș, zâmbitor,
Fluturi albaștrii, dantelă, clipesc prin buchete răzlețe
Pe chipuri citesc, iubirea seninelor fețe,
O clipă în amurg, se coboară, roșiaticul soare,
Peste întinderea zării, ca un suflu, o boare,
Desculță pe iarba ce crește, respir pământul ce tace sub mine
În liniștea lui mă cuprind, mă învelesc, secunde divine,
Izvor de cuvinte, le adun, emoție, visare,
Vâltoare de aer și flori, le strâng din uitare,
Mă îmbată mirosul în aerul proaspăt
Din zâmbetul florilor, voal de mireasmă,
Aștern curcubeu peste inima mea, nuanțe încurcate
Sentimente adunate, intense și viu colorate
În imagini și viers, le scurg pe hârtie,
Dansând sub penița zglobie.
Uitare și dor,
Tăcere, iubire,
Partituri în cuvinte.
Zâmbesc.... sau mă doare,
Trăiesc visătoare
E doar o magie, sonet, simfonie?
Eu sunt și respir….. poezie !