într-un crâmpei
din viață
când sensul se destramă
mi-ai fost
odată iarnă
cu alb,
cu fulgi de gheață
și rochie de nea...
te-am colindat
cu fluturi
și-ai renunțat
la scuturi;
mai știi?
și ai zis DA.
Fii iarăși iarna mea!