Am pierdut inocența și spontaneitatea galantă;
m-a părăsit zbuciumul din gânduri,
s-a stins clocotul din izvoarele lăuntrice,
nu-mi mai pasc mânjii tinereții,
câmpiile soarelui
și nu mai deslușesc chemarea femeii
dintr-un surâs.

Sunt un lup bătrân alungat din haită,
fără imaginea unei cărări spre vârf
depășind prăpăstioase opreliști.
Acum miros doar aromele câmpiei
cu ierburi uscate de vântul iluziei
și fântâni cu apă strecurată,
după ce trec ploile,
fugărit de ierni în ascunzișuri
dorm în scorburi de timp.