dacă zborul e mai frumos fără conștiință

dimineața mă amprentez pe o masă din oțel inoxidabil

la amiază scriu un vers cu păsări de cristal pe fundul apei

seara-i o cameră mică cu scaun electric

toată ziua i-ai îmbrățișat de bun venit mă simțeam mai stingher

ca niciodată mă închid în interiorul unui cactus
ca-ntre pernele cu puf

irefutabil în mai mulți deodată

singurătatea este a celui care nu mai are pe cine ierta.