Din volumul "Mașina de copiat zile"



Orașul m-a primit ca pe-un străin.
Mă privea cu ochii stinși ai funcționarilor plictisiți,
Ai necunoscuților întâlniți pe stardă.
Mă atingea cu umerii tinerilor grăbiți.
Ce însemn eu pentru el, acum?
Orașul nu are memorie, ca mine;
Nici remușcări, nici sentimente.
Magnolia din fața statuii Marelui Luptător
A fost tăiată în graba unor proiecte
Pe care nu le simt aproape.
Locul a rămas gol, mut ca o pauză între cuvinte.
Nici Teatrul, bun prieten odată, nu m-a ținut minte.
De pe frontispiciul Tribunalului
Mă priveau aceeași ochi încruntați
Care m-au pedepsit pentru false pricine.
Parcă nu-l mai detestam atât.
Timpul l-a umbrit sub voalul uitării.
Depărtarea mi-a născut în minte un început de iertare.
Orașul m-a primit ca pe-un străin.
Eu l-am privit cu ochii fiului risipitor
Întors în cetate să-și caute oamenii sufletului,
Să aprindă o lumânare la Cimitir în deal
La mormântul părinților.