de ieri
de când pe biroul meu a apărut un hipopotam din lemn
e atâta liniște între pixuri că poți sădi o grădină de lalele
doar gândul meu ce trântește geamul
când iese gol în stradă
ca un amant gonit în ultimul minut

dacă vă lipiți chipul de geam cu trupul acela de copil
o să vedeți că afară plouă peste organul erect al gândului
în spate pixurile de pe birou
se lungesc în jos până dau de lavă

și iar se ridică plini cu mușchi de piatră
amintirile