se așează pe aripa albă a cuvântului
istoria

e mare
e mare cât o sută de ani
istoria cu granițe colorate
nu vrea să mă lase să trec

îi cer voie

se deschide o gură
se deschid aripi și ochi

e seară și pe cer e luna
o lună mare cât luna de o sută de ani

n-are granițe luna pe cer
trece peste culori de hârtie

dimineața e rece cu ploaie pe geam

un țipăt peste balcoane
un țipăt mare cât o sută de ani

luna pe cer trece peste culorile toate

istoria cu aripi și ochi
cuvântul în alb se plinge în ceață

e frigul de toamnă

vine iarna