în noaptea asta
jumătatea goală de pat
îți respiră apăsat în ceafă într-o limbă ce doar
Ea o știa, nu știi cum să o calmezi așa cum doar Ea o făcea
iei un diazepam, faci jumătate-jumătate, o convingi că așa e bine
rupi o bucată din întuneric, învelești visul ce încă îl ai
strângi din dinți până gura ți se încleștează și păstrezi
tăcerea pe vecie

te condamni la fierbere
în cazanul cu amintiri, ultima picătură de viață
clocotește, se disipă și începe să plutească așa
ca și când ar sfida timpul iar tu ai fi
un savant ce a găsit secretul
unei găuri de vierme

te trezești, ai dificultăti în a scrie
ceva nou, îți dai seama că palma ta stângă
a rămas la ea, legată ingenios cu două sfori
un leagăn unde așteaptă anotimpul
în care inimile se coc

îți închizi toate ferestrele din piept
baricadezi ușa de la intrare, dai pe gât
toată iubirea ca un shot de shuriken
te ghemuiești în mijlocul casei
cu fața către șemineu și lași
umbrele să te cuprindă