Vorbesc și cuvintele țâșnesc –
săgeți spintecând carnea cerului
Ascult și cuvintele polenizează auzul
fluturi sonori fâlfâie
deasupra câmpului cu maci al limbii
Sunetele se ciocnesc de litere
și sunt proiectate de zidul timpanului
Lumina se ciocnește de obiecte
și se reîntoarce în priviri flămânde
de răspunsuri ontologice
Frazele își cresc arborescența
în arbori lingvistici
din care cad scrisori verzi
scrise cu cerneala clorofilei
Îndrăgostiții le citesc
suspendați pe frunze
apoi coboară în tenebrele realității
mânjiți cu tină
Cuvântul care spune tot
îl feliez în silabele iertării
și-l servesc umanității
Deasupra a tot ce este
levitează eul
înălțându-se spre ce va fi
îngrămădit într-un spațiu
dilatându-se înspre o matrice temporală
formată din elementele unui viitor imprevizibil
Dedesubtul orizontalei existențiale
mișună în bolgii dracii
născuți din ce nu este
Nimicul fecund arde cu flacără intensă
amenințând totul retras în alveolă primordială
Pielea sufletului întinsă la maxim
protejează sinele de invazia „non-ului”
alergic la oamenii inteligenți
aglutinat de monadele oamenilor obtuzi
Un sculptor sculptează fizionomia naturii
cu materia primă alcătuită
din corpusculii armoniei și ai cântecului
invizibilă pentru oamenii cu gândirea fracturată
și vizibilă pentru oamenii cu gândire policromă
Un pictor pictează o realitate bidimensională
în care lipsește dimensiunea umanului
Un poet ce trăiește în asceza lăuntricului
mă rescrie pe mine însumi invers
într-o poezie caleidoscop.