cândva aveam acest obicei
gustul mâncării schimbat
apucături de adolescentă singură
alții aveau duminici în familie
eu aveam cărțile
pâinea noastră cea de toate zilele

am citit și azi
în liniștea – mulțumesc, doamne! – după-amiezii
ceva despre sufletul
din borcanul de carne și untură
și m-a luat cu nostalgii
uneori e un companion mai bun
decât o sută de prieteni trăncănind tâmpenii
asta mă face antisocială bizară sau doar fire de artist?

oricum, vreau înapoi prânzul cu gust special de hârtie
de lume învelită în cuvinte
doar pentru mine