Nu știu unde voi ajunge cu atâtea scrieri, cu atâtea imagini care
Mi se pun în fața ochilor ca o peliculă de film surdo-mut
Și nu știu ce să fac, doar să le pun pe hârtie, nu știu de ce
Nu știu pentru cine, știu că toată apa asta, transpirație, nu știu exact
Să descriu, care-mi udă cerul gurii trebuie tratată permanent
Aveam un unchi care suferea de o boală de coagulare, lunar se ducea
La spital să-i scoată surplusul de sânge, așa sunt și eu
Poate sunt gravidă, poate sunt îndrăgostită, salivez cuvinte
Fără voia mea, ceva care mă trezește la cinci dimineața și nu mă lasă să dorm
Am sunat-o pe mama, nu am știut să-i explic, a zis, lasă mamă, tu ai grijă să nu răcești
Te liniștești când vei fi la casa ta, când te vei mărita
Am închis, ea mereu are dreptate, știe mereu ce e mai bine pentru mine
Trebuie s-o ascult, să-mi pun mănuși, fular, după care să ies în parc
Câteva vrăbii cu picioarele înghețate au venit încet prin zăpadă lângă mine
Nu avem nimic de mâncare în geantă, așa că am scuipat un poem
Ciripitul lor pentru o vreme m-a asurzit, lipsa de contact cu realitatea
Mi-a dat curaj, mi-am zis, sunt multe porți de evadare, trebuie
Doar să-mi pun mănuși, fular, după care să ies în parc