Personajul romanului meu e unul recurent.
Apare peste tot dar în ultimul timp puțin absent.
Am putea să îi spunem M...sau mai bine nu.
Ar putea fi oricine din viața mea poate chiar tu.

Îmi amintesc de zâmbetul lui M când era doar un copil.
Acum M mă străpunge cu privirea
Și c-un sărut mai mult decât abil.

E adevărat, M mi-a furat o sărutare în trecut.
Nu pot să definesc momentul foarte clar și l-am pierdut.
M nu știe ce vrea, e mereu în dileme profunde.
I-am arătat o dată calea și chiar și-atunci a reușit
Să o înfunde.

Aș vrea ca M să viseze mai mult și să îmi întindă mâna,
Ar vrea și M să înceapă și să termine cu mine săptămâna.

Un personaj ciudat și dificil e M.
Câteodată mai mult decât trebuie și decât vrem.
Am luat o pauză de M de curând.
Mi-ar plăcea s-o redescopăr iar mergând...
Pe stradă, ca prima dată după multă vreme,
Când timpul s-a oprit sau doar curgea alene.

Poate te gândești că M există doar în mintea mea tulburată,
Tulburată nu, doar puțin agitată,
De vinul bun pe care M ar vrea să îl împartă cu mine
Sau de mirosul lui M ce perna îl reține.
Se va întoarce M în cel mai ciudat chip,
Doar când va reuși să scoată capul din nisip.