Să nu-mi luați gradele de libertate
Să pot trăi ca până-acum lejer
Și nici pădurile întunecate
Cu zgomotele pline de mister

Să nu-mi luați noaptea razele de lună
Atunci când cerul este plin de stele
Ca să mă plimb vrăjit cu ea de mână
Și să mă văd în ochii dragei mele

Să nu-mi luați vara umbra răcoroasă
Nici susurul de apă cristalină
Ca să pot sta cu mândra mea frumoasă
Și să ne oglindim în apa lină

Să nu-mi luați foșnetele de sub pași
Când calc pe frunzele îngălbenite
Și nici copacii ce rămân golași
Atunci când vine gerul să-i sărute

Să nu-mi luați iarna neaua argintie
Cu mantia-i ce-acoperă pământul
Că vreau s-alunec plin de frenezie
Și să mă iau la-ntrecere cu vântul

Să nu-mi luați vestitorii primăverii
Nici iarba care stă ca să-ncolțească
Și nici din pomi mugurii reînvierii
Ce vor ca sufletul să-mi înverzească

Să nu-mi luați ploaia lungă,mocănească
Ce cade-ncet din norii plumburii
Peste culturi ce-așteptă să rodească
Ca semenii să poată iar zâmbi

Că dacă toate astea mi le luați
Comiteți cea mai mare nedreptate
Deoarece atunci mă condamnați
Să nu mai am vreun grad de libertate