suferă de o frumusețe inconștientă
este punctul lui forte alături
de alte câteva calități incontestabile
ochi verzi nas alungit breton șuvițat
în blond și multe alte picanterii
pe care și le etalează
o dată pe an
de ziua lui
își înlocuiește orgasmul cu
ideea de păcat
sexul e o noțiune abstractă pentru el
o clepsidră prin care trec anii

arată ca o așchie
un Isus frustrat
răspunde la salut prin
înclinarea capului
face colecție de abțibilduri
cu fotbaliști și le pune în
rama oglinzii din camera mică
alături de fotografia anei
(o fată uscățivă care s-a dus la cer
înainte de vreme)

inima e un fluviu cu pește pirania
îmi spune cuceritor

învață din tristeți iubește absent
șterge cu șervețelul orice urmă de atingere
și calcă pe durere ca moartea pe lut
uneori își îngroapă obrazul între palme
și prin jumătăți de cuvinte
îl cheamă pe Dumnezeu
și-l roagă să-i arate calea
spre moarte
vorbește tremurat și
rupe din tăcere
puțin câte puțin
din când în când
mă întreabă despre ana
și frumusețea ei

dar astăzi a plâns

nimeni nu are dreptul
să întrebe
de ce