Am început să „mă-nspăimânt”
Că mi-ați luat dreptul la cuvânt
Dar și dreptul la exprimare
Pe care-l are fiecare
De-aceea îți spun oricine-ai fi
Pe mine nu mă poți opri
Ca să exprim tot ce doresc
Pentru că ceea ce gândesc
Este un drept și-un dar ceresc
Pe care-l am și nu-l cerșesc
Și te avertizez străine
Nu te mai încontra cu mine
Și nu retrage din site-u
Ceea ce scriu satiric eu
Iar dacă te simți avizat
Sau într-un fel cam afectat
Ai dus „oftica” prea departe
Tu și cu bruma ta de carte
Pentru că eu nu te-am forțat
Ca să citești tot ce-am postat
Numai de ești vreo „secătură”
Angajat cumva la cenzură
Adică unul din „slugoi”
Care-și bat joc mereu de noi
Și siluiesc democrația
Visând mereu la tirania
Ce-o vrea instaurată „chiorul”
De când nu-l iubește poporul
Ori altul de pe la putere
Ce vrea liniște și tăcere
Pretenție fără temei
Pentru că ei din banii mei
Trăiesc și ne conduc cum vor
Pe banii noștri nu pe-ai lor
Așa că eu am acest drept
„Să-l altoiesc” pe-acel „deștept”
Care în loc să mă consulte
Spune minciuni atât de multe
Și hotărăște pentru mine
Însă nu ca să-mi fie bine
Iar tu străine îți bagi nasul
Tocmai acum când nu e cazul