aici pe țărmul ăsta de mare
doar nopțile caniculare
se aruncă indecent în mare
când plouă oamenii scot viața de rezervă
să acopere anii rămași descoperiți
în averse neprevăzute

seara strâng ceața în jurul taliei firave și ies
prin aerul umed să-și viziteze trecutul
pe străzile care nu-i mai recunosc

azi și luna poate fi curtezană în spațiul schengen
la un semn alunecă-n odaie pe o pârtie sex
îmbrăcată-n santa claus

când pleci lasă-mi noaptea poeziei pe covor
să-i aud pașii silențioși prin odaie
pictând ferestre cu lebede grele de somn

lasă-mi perdeaua să curgă în ritm de poeme pe slow
să aud când răsucești cheia trecutului în noi