ieri mă-ntrebam unde se duc cei care se duc
și câte ouă mai sunt în cuibul de cuc și câți lăstari
vor mai crește inimii azi, câți dintre anii mei vor mai fi
bieți nomazi
cât voi mai lustrui pantofii celuilat eu care mă tratează
ca pe-un lacheu și mă împinge-n așternuturi străine
și pe pragul bodegilor pline cu de-alde...
pierde-vară și pierde-an, în buzunare fără vreun ban,
cu elocință câinilor vagabonzi recitând același poem clișeu și bolând
în schimbul unui alint și măcar un covrig - Doamne, îmi vine să strig...
Unde se duc cei care se duc, dar mai întâi cum să le cer
,,frate, soră, prieten... rămâi”
.
...vreau să aflu unde se duc cei care se duc, dar mai întâi
Unde sunt toți cei care se consideră vii?
.
uleiul acesta care se scurge în gurile de metrou ce-mi pare
coborând de-a dreptul într-un cavou
aglomerația străzilor, forfota, intră-iese din magazine
cu iluzii având sacoșele pline... - știu, sunt năucul cel mai năuc
mi-e inima lăstărind, deranjez cuibul de cuc și se duc cei care se duc, dar tu
musai să-mi spui unde sunt toți cei care se consideră vii.