poate opriți voi în cornul bucuriei

vocile singurătății mele

aruncați peste ele

sunetele fugite din cuvinte



despuiate de sensuri

mi-au lăsat poezia în sare -

chip necioplit lunecând

sub ploaia unei lacrimi



ochiul meu prins între stele

vede noaptea

ca pe o iubită gata mereu

să îmbrățișeze



apoi puneți-le să cânte

în pridvorul unei ierni ce-ar vrea

să mai rămână un pic...