Ai stors și ultimul fior de poezie
Din simțurile unui corp de rând,
Iar, din atingerile-ascunse-n reverie,
Am reunit, în strofe, gând cu gând.

Din dulcea decadență scapă versul
Oftat în clipa de extaz lasciv,
Desprinde, din catena vieții, sensul
Și-adună-n juru-i tremurul tardiv.

Senzația se-ntrepătrunde cu dorința,
Iar dedublarea se tot reunește,
Din două trupuri viață luând Ființa
Care se-mbată cu plăcerea ce-o primește.