precum un fur ce stă la pândă
se furișă amurgul peste sat
cu pași mărunți și umbra blândă
întru dezmierd de prune coapte
și cu miros de fân uscat

și numai greierii știu cum să spună
cât de adâncă poate fi simțirea
- amurgului de vară -
în trilul lor semeț de fiecare seară