Obrajii-mi erau plini
de foc, de roș subilim
prea calzi pentru-ale tale mâini
ce caută străini
și ochii nu mi i-ai văzut decât la început
ce faci și tu, ce fac și eu
cu-aceste răni din trup?
dar oare nu-i deajuns
acel prea mic răspuns?

și uite că nu l-ai uitat
acest obraz de roș pătat
oare dacă nu te căutam,
mă cautai?

Dar unde să privesc
în tine să citesc
romane de iubire
și alta, o dubire?
oare am greșit
că spre tine am călătorit?
ce multe întrebări
rămase peste mări...

N-aș vrea ca să te uit
Așa dispari, subit.
Și uite că te-am căutat
tu mi-ai răspuns.

Însă, întrebarile...
întrebările-au rămas, apus.
Și unde să-ți mai spun ce-a fost și ce nu e?
Când e-o lume plină de zări,
de multe căutări.
Tu stai acolo după ele, mă privești prin ele.
Mă găsești dacă nu te caut?
Mă vei găsi, în sunet de flaut.