ea era un pigmeu contrar lui, care
era un uriaș, descendent direct din
niște semințe cultivate pe un platou muntos
întins.
foarte întins acest munte dacic
și încă fără o locație știută, doar bănuită.

ei se iubeau.
se iubeau atât de mult încât
au reușit să depășească orice barieră,
orice drug, orice stavilă, orice le-ar fi împiedicat
destinul.

într-o zi, ușa lor a fost deschisă larg.
un alt pigmeu, care pândea din ziua nașterii lui
deschiderea ușii, a intrat în casa lor.
din ziua aceea destinul a murit, lumea s-a micșorat, iar el s-a retras pe pe un platou muntos întins
și încă fără o locație știută, doar bănuită.

dar tânăra locuitoare a Planetei Albastre
îl iubește.