Femei în piatră cu mâini de gheață
strâng la piept orizontu'-n nemișcare,
munții fac zid și așteaptă.
Izvoarele sapă văi înguste,
timpul se rostogolește peste margini,
apele fluviilor nestăpânite
se varsă-n turbinele mării.

Arborii cu inima-n frunze,
respiră cerul cu stele de crini
Verdele se naște și moare-n anotimpuri,
trec în galop caii albi ai nopții
spre câmpiile unde ochiul vântului
clatină grânele semănate în veac.

Vorbele nu-mi mai încap în cuvinte,
iedera se urcă pe ziduri și înflorește,
lacrimile norilor și trandafirii purpurii
ascund în vocale doinele toamnei,
iubirile-și acoperă ochii și visează
sub umbra arborilor cu inima-n frunze.