pe când se întâmpla întâmplarea de a-mi fi soață
purtam pe buze o mărturisire hoață
îți spuneam că nu te iubesc
întrebându-te aiurea
de ce viețile noastre se întâlnesc

iarna mă înveleam cu pădurea
cel puțin cu bucățile din ea ce le băgam în sobă
tu mă iubeai în robă
de noapte
când lăsam pe toate
și îți adresam de iubire șoapte

ai plecat m-ai lăsat ca pe un prost
eu te știam pederost
dar tu nu mi-ai ghicit în zațul de cafea dimineața
iubirea
și că asta îmi era firea

pe vorba mea deseori se așterne ceața