mă uimește foșnetul acestei imagini
precum atunci când marea cu valuri îți vine
și vii către ea
și vine spre tine
tot mai aproape
tot mai dintâi
și atunci închid ochii
exist în planul unei secunde
zac acolo și mă rog la toate pietrele din lume
și le rog
și le rog
să stea cat mai departe de mine

adevărul e apa unui limbaj interior
de aceea nu-mi vorbi de pietre
drumul lor nu mă întâmpină