aș vrea să mor de tânăr poet,
cu hainele nedecolorate de soare,
să pot să mă trezesc tânăr în dimineața zilei
în care femeile de la fabrica de confecții
să-și poarte plasele de prânz la pachet,
în calea mea pe la șase jumate,
atunci imbrăcat de mine singur
în hainele mele cele mai bune,
asortate, fularul cu vesta și ceasul de buzunar,
piaptănul negru în buzunarul interior al sacoului,
pantofii impecabil lustruiți, atunci,
tânăr poet fiind, frumos, călcat la dungă, parfumat,
cu o fragă coaptă la rever, cu toate iubirile mele
curajoase, cinstite, adorabile, zvelte,
tencuite în celălalt buzunar interior, cel de la inimă,
cu luclurile toate aranjate, să-mi permit să plec,
pur și simplu, să mă arunc ca o muscă
într-o găleată cu lapte, cum un poet frumos de pe pod
în zăpadă, tânăr, elegant și ușor de înțeles.