ne dădusem întâlnire
în turnul cu ceas comunist
iubirea semăna cu un atentat terorist
meseriașii lumii acesteia de loaze și de bani-gata
își luaseră liber făcând loc intervenției pirotehnice
să ne vadă cum stăm deasupra orașului pustiu
ca o bancă vandalizată de dobânzi
care-au trecut demult de scandență
în ceasul acela ,,timpul a trecut pe lângă oră’’
cum a trecut orașul pe lângă poezie
mascarada politică își schimbase gravitația
îndreptându-se mai ușor spre sora- moarte
mințite cuvintele se pierd pe cale și devin cruci
tot atât de vechi așteptându-și ispititorul
așezat în șezlong trandafiriu ca pielea de copil
aici nu mai fumează nimeni pipa păcii
pe negre scări de granit alb străvezie
umbra sinelui se ascunde într-un nor
și se-mpiedică de la prima treaptă
o pasăre de cenușă arzând fără nume
la ultima treapta zidurile se prăbușesc
lăsând universul fără sânge și aproape fără leac
de ieșire era o desfășurare de forțe fără precedent
de scări pirotehnice de brambureală generală
dinamitând pământul ei aș cum de la șaizeciști
nu mai fusese numai eu și cu tine așteptând
ca toți să se ridice sub oarece piramide ale spiritului
keops & ai lui tot felul de mări secându-și apele vii
ei aș timpul acela stătut înconjurând pământul ca o inimă
mai există și acum în turnul cu ceas comunist din oraș
înclinat mai mult ca perfect de geografia înspăimântată
de pe harta nu mai știu cărei lumi am aparținut cândva