adeseori mă regăsesc închis în nefire
mă zbat să rup chingile înțelese
cu absentul din mine
mi-au fost ursite
jurământul și inelul
prezențe pe degetele nopților
pline de iubire
timpul se scurge înspre sine
rămâne de văzut cât de repede se înțelege pe sine
în viitoarele amintiri
când metaforele vor ancora într-un port
pe sensul de mers
o lumină.