primăvară cu astenie
și suferință psihică
recit psalmii durerii
din evanghelia depresiei
natura s-a dezghețat
dar eu sunt mult prea rece
ca să mă bucure ghioceii
sau căldura soarelui

antiprimăvăratic convins.

mă torturează amintiri proaspete
le șterg cu lama dar
continuă să se întoarcă
atunci alcoolul devine
anestezic sentimental
iar somnul fără vise al beției
devine singurul moment
de liniște sufletească.

primăvară cu astenie
și memorii tragice
iubirea e-n jurul meu
dar în mine doar moarte
când toți devin romantici
sunt cel din urmă simbolist.