Femeia din închipuire
îmi țipă în minte
să-i țes din gânduri
o rochie
pe care s-o poarte
la banchetul
la care participă
ideile vestale
noaptea doarme
pe patul conceptelor somnolente
iar ziua
citește din cartea amintirilor proprii

Femeia din realitate
o îmbrac cu privirea
în mătase purpurie
buzele carmine
pe care circulă buburuze
se deschid
și eliberează cuvintele
impregnate cu platitudini
ce mi se lipesc de urechi
obișnuite să audă doar eufonia gândurilor
așezate în crisalida gnozelor

Nu știu pe care s-o aleg, ce să prefer
o închipuire fecundă ce-și trage seva
din simulacre impalpabile
sau o realitate anostă
în care femeile-magnet
sunt atrase sau respinse de bărbați.

Eurile se leagănă
în hamacul
legat între două emoții consecutive
emailate de afecte
în scaunul de piele roșie
stă sinele
și comandă o bere
în barul
cu sticlă termopan
roșie și albastră
ridicat de ființa lăuntrică
ce a scris
filozofia stărilor sufletești

Pe frunze
stau fotonii
avortați de soare
și aruncă cu corpusculi de lumină
în ochii oamenilor
ce-și fac din sinistru
o angoasă a neputinței
pe buze stă ura
drapată în rictus
lansată prin cuvinte ascuțite
în aerul fecundat de invidie

Eu percep în aer răsuflarea divinului
pe când alții efluviile vâscoase
ale obtuzității.