Vezi, stelele se sting și-ncep să cadă
iar soarele se-ascunde în trecut.
De-acum și orbul ar putea să vadă
în urmă iarbă și în față lut.

În locul lunii sus, pe metereze,
un înger negru iată s-a ivit
și somn revarsă peste cele treze,
uitarea peste cei ce-au adormit.

O nouă și cumplită profeție
în suflet se strecoară-nflorindu-l:
nu va rămâne din ce a fost să fie
decât o-ndurerare și cuvântul.

Deci în aceste înnoptări târzii
doar tu lumină lumii îi poți fi.