poezia e o pisică leneșă
pe care o placi și iubești pentru că știe să tacă
și poți să-i vorbești oricând ai chef tu
și poți s-o citești oricum îți vine s-o faci
pentru că mamă-sa nu stă cu ea

așa că atunci când scrie
cer albastru nu e neapărat să zici
vai infinitul așa cum te-au învățat la școală
și-atunci când scrie fluture alb să știi că poate fi iarbă
nu doar emoție trecătoare nu doar viață care durează o zi
iar albul poate că totuși e negru
nu fi naiv să nu crezi niciodată tot ce scrie
nu e decât o ghicitoare oarbă care acceptă orice răspuns
important e să ai unul

după ce mamă-sa a scos-o afară din uter
poezia nu îi mai aparține
tu o citești și educi după regulile și voia ta
bunul meu prieten
așa că atunci când pun punct aici
textul acesta nu-mi mai aparține
pentru că pisica mea leneșă
poate fi lup pentru tine
și din florile mele albastre
eu cresc dragoste
tu crești cer
iar el scrie