în locul ăsta au cam de toate
tablouri cu zîmbete și gropi
proaspăt săpate ca niște răsaduri de primăvară
din care nu încolțește nimic

au teatru de păpuși cu plîns imprimat pe bandă
și oameni împăiați în poziții fericite
pe scenă și acasă
au copii desenați în pîntecul mamelor cu tătici ținîndu-i de mînă
ca pe niște mînere de lemn
au parade, covrigi și insigne de ofițeri îngropați cu ceremonii

în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soției pe genunchi
bunicile care croșetează pe banca din dreapta
au lumînări aprinse de jur împrejur
iar nepoții lor își așaza din timp
trotinetele sub autobuz

deasupra doar nori ce au învățat cum să țină ploaia în ei
mă întind
și iarba se culcă sub mine
ca o femeie amenințată cu pumnul

mă privesc de sus dintr-un colț de cer
mai închis ca buzele noastre
te admir în oglindă făcîndu-ți nod la cravată

cînd te-ai întors eu deja trăisem