La cât se poate gândi nu există margini
zăvoarele-s trase, porțile-s deschise pretutindeni
mai departe curiozitatea face valuri.

Cum necunoscutul se lasă greu pătruns,
ploaia nici ea prietenă cu soarele din amiaza înaltă
privește din umbră la muze desculțe
cu ierburi înflorite sub pași.

Numele lor era scris pe nisip.

Pe umerii le alunecă buzele zilei
seara îmbracă crepusculul în culori vii
păsările se strâng și se miră.