te trezești dimineața
și ești frumoasă
ca un linx de deșert în timp
ce se spală.
aerul ca o explozie nucleară prinsă în plasă
de păianjen
în jurul tău & strada urlă beată prin fereastra deschisă.
lumina pătrunde împreună cu zgomotul
cerșește apă ca un însetat cu gura uscată.
așa te văd în fiecare dimineață
carnea mea trăiește intens
ca un condamnat la moarte ziua
execuției.
deschid computerul să caut un giulgiu din pînză neagră
în care să mă ascund cît e soare
noaptea sunt transparent îți învelesc ochii
tu citești de parcă ai privi prin funduri de pahare
dintr-o carte.
să vezi ascuns în mine ceva mic strălucitor
ca o pepită în noroi.
ziua umplu camerele apartamentului de parcă ar fi
cuștile circului de stat
cu sălbăticia & ferocitatea
privirilor.
seara scoți arma omori pe rînd fiarele
pînă rămîn cîteva capace de bere din mine
& fumul pe țeavă
îl inhalezi în loc de cină.
apoi mergem la duș lăsăm apa să curgă pe noi
ca peste tinerii evrei concentrați.
cînd e gata
un cîmp de forță ne mută oasele & le amestecă
peste milioane de ani
cei care ne vor găsi scheletul vor spune despre om
că a fost o ființă androgină.