desface mugurii toamna în dansul nebun al frunzelor
înflorește sub greutatea zăpezii perfect imaculat
aproape că îmbrățișează cuibul cu disperarea țărmului
din nopțile cu lună plină
când marea danseză tango pe o plajă verde
sânul pământului și laptele cerului
spirala prin care rădăcina culege
fiecare adiere de înger