îmbrăcat în uniformă de mareșal ridic cu emfază chipiul
mângâi epoleții cu un sentiment crud și lipsit de carcasă
moluscă în căutarea cochiliei carne supusă spiralei
perisabil gonflat cu arome de final în acest infinit definit
precum o ierarhie de la 0 la nimic
așez piramide cu rădăcina spre cer
scobesc pântecul lor în căutare de veșnicie
chiuretaj de reguli nedemonstrate
teoreme ale fericirii cât un băț de chibrit
într-o dimineață neutră

dacă noaptea pot vedea stelele
iată că lumina zilei îmi umbrește universul
și poate de aceea sunt tentat să-mi măsor umbra
ca dovadă a certitudinii