nu știi cum e
să zbori cu aripile goale
prin pământ
până când nebunia
îți zdrobește sternul
de o piatră strălucitoare
dintre toate amintirile
să răsară o privire
împărțindu-te sus unei anume
păsări lunatice
unei făpturi împăcate cu sine jos
neînchipuit de jos
pierdute într-o căutare infinită