să nu spui că nu-ți place să stai seara pe balcon să asculți
cântarea de greieri a nopții de august cu laptopul stins și toate
gândurile stinse risipite în nemărginirea stelară când luna trece
imperială pe deasupra platanului și platanul înalt cât șapte vieți

de om aruncă o frunză la picioarele tale să nu spui că nu-ți place
să privești o femeie frumoasă cea mai frumoasă femeie din lume
goală când trece dintr-o încăpere în alta goală când se dezbracă
de frumusețea ei de tinerețea ei să nu spui că nu-ți place s-o faci

frumoasă și tânără frumoasă și tânără iar când timpul se-ntoarce
și nemărginirea se-adună într-un cuvânt să nu spui că nu-ți place
să dormi pe balcon înfășurat în stele în raze de lună în simfonii
de greieri să visezi cum se face ziuă în timp ce se face ziuă

să nu spui că nu-ți place să te trezești într-o viață nouă
sub soarele nou să nu spui că nu-ți place să fii