azi n-am să-ți mai spun nimic despre dragoste.

pentru că, nu-i așa, dragostea este ca atunci când ți-e foame.

te saturi repede, dar, asta este o chestie de moment, apoi

îți vine iar, și o iei de la capăt, ca și cum ai fi pe o stradă

pe care nu ai mai pășit niciodată.

te uiți prin vitrine, suporți cu greu zgomotul infernal al mașinilor,

aglomerația, smogul, asfaltul încins, plus

canicula care îți stă ca un nod în gât

până când, ți se face iar foame.

atunci îți aduci aminte drumul care duce spre ea.



de fapt, nu asta contează, mai degrabă, aerul curat pe care îl respiri

ca după o ploaie de vară, atunci simți mirosul de proaspăt, de pâine fierbinte,

de parfumul ei când urcă scările-n fugă, și de tot, fiindcă nu știi

cum, dintr-o dată s-a făcut iarăși ziuă.



uite. cum ar fi să fie doar ziuă. probabil ai munci încontinuu,

ai fi mai deștept, ai construi chestii, acum imposibile

dar, dragostea ar lipsi.

atunci, poate, într-un răstimp, ți-ai aduce aminte de ea

și, mai mult ca sigur, ai construi cea mai frumoasă noapte din lume