va înveliți fiecare cu ce aveți, vă peticiți singurătățile unul celuilalt,
ea te așteaptă și visează la tine absentă-n lumea ei,
îți desenează conturul peste tot alături de ea
la masă, pe cearșaf, de jur împrejur,
îți gătește felul tău preferat de mâncare,
îți mângâie profilul cu vârfurile degetelor,
cântă umbrei tale în fiecare seară la culcare,
e felul ei de a-ți spune că o dori

tu ești omul sălciilor, ele sunt confidentele tale
îți înțeleg tăcerile și nu te-au trădat niciodată,
știu că înăuntrul tău trăiește ascuns un animal sălbatic,
care îți spune când să ataci și când să fugi,
care-ți roade oasele până la măduvă
când se vrea liber,
urlă și spumegă
și doar căldura ei îl poate stăpâni

uneori, deveniți infractori emoționali,
tulburați echilibrul pe care singuri vi l-ați impus,
inimile voastre își iau lumea-n cap,
aleargă brambura, se dau de trei ori peste cap:
uite, ea e cosânzeană, tu prâslea cel voinic,
trăiți într-un basm cu un fals happy end
pentru că azi, în timp ce tu dormeai,
inima ei a sângerat de solitudine
până la moarte