ca o scrisoare fără răspuns
se prelinge clipa printre dureri închipuite
fiindcă numai dorul este o rană care poate trăi pe cont propriu
cine nu a străbătut dorul cu inima desculță
va pleca din lumea aceasta cu povara lui
oricui îi este dată însușirea să domesticească spaime și depărtări
nimănui și absențele
așa că, nu întreba cine ți-a trimis clipa, răspunde-i cumva