când se face că plouă și miroase a mere cu scorțișoară îți cânt
încetișor/ podul de piatră s-a dărâmat sau bridge over troubled water
privește mai adânc în ochii mei să vezi cum moare ploaia
strop după strop în apa râului
toate lacrimile sunt crime nemărturisite/ eu niciodată nu te-am omorât
când te-am chemat/ simplu ca ziua bună
ești mai înalt decât mine cu o stea polară
ești mai puternic cu o piatră de temelie/ chiar nu simți
cum îți crește nimbul peste frunte pătat cu fragi și zmeură
bobițe de sânge strivite în cimitire
de fiecare dată când te strig mai tare/ și tu crești

peste țipătul tău de prunc/ nicicând
nu voi înțelege cum trece timpul fără vamă între mine și tine
ești mereu același
un altul pe care eu îl acopăr cu o tușă transparentă de tempera/ tu
până în pânzele albe/ până îmi las brațele să cadă și apoi plec
desculță în ploaia mare