ți-au rănit asfințitul
cele șapte corzi hetaire
ah ce inimă albăstrită
scurge curcubeul din mine

sunt săracă de tine/lună neagră-n amurg/
mi te beau rar /absint/din paharul de lut
trei oglinzi jură strâmb
(ne)noroc că îți poartă
transcendent meditezi
/mare roșie-n soartă/

schimbă harta striată/miocardul parșiv/
în fereastra perdantă
pune praf/dolomit/
să ilumineze viața mea la apus
prăbușit (ți) se confesează
raftul stâng strâmb expus


transcendent levitează
prin decorul lasciv
te așază în pat ca într-un
cort nepermis
colțul stâng să-l alegi
să pot (încă) să-ndrept
turme vii de cai pecenegi
/sedimente ale sufletului tău pigmeu/
dragostea nu moare
/lotus sacru-n muzeu/