Nu vreau să hrănesc zimții frigului
cu carnea mea
nici să hoinăresc pe trotuarele goale ale amintiri
cu galbene iluzii să umplu asfaltul
să tremur nestind încotro să fug
sunt piatră din piatra tăcerii
mal abrupt al înserării
mă ridic coborând din valuri fac drum
către mâine